O situație de șaizeci de miliarde de ori mai complicată

Pachetul de ajutorare a Ucrainei este doar un preambul. Cu toate că e supărător, vă voi repeta faptul că actualul conflict este unul existențial pentru cel puțin o putere mondială. La ora actuală avem trei puteri mondiale: SUA - liderul actual-, China - liderul în ascensiune - și Rusia - putere a trecutului cu capacități suficiente pentru a rămâne putere a momentului. 

Ucraina nu înseamnă Ucraina, ci vârful de lance a unei arme a cărei construcție a început imediat după căderea comunismului. Înainte de Ucraina a fost Germania de Est, apoi Cehia, Ungaria, Polonia, apoi Albania, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Macedonia de Nord, România, Slovacia, Slovenia s.a.m.d. Toate aceste extinderi s-au constituit într-o armă coerentă îndreptată împotriva Rusiei. Dacă mai țineți minte, prima extindere a NATO a fost cerută de țările din „primul val” ca efect al Primului Război din Cecenia. Nu vi se pare că rimează teribil cu actuala extindere a NATO în Suedia și Finlanda? Desigur. Iar planul este unul aproape identic cu Anaconda.

Doar că nici poziția SUA de acum nu mai e similară celei de atunci și nici aliații nu mai sunt aceiași. Atunci SUA își atrăsese China de partea sa pentru a învinge URSS. Acum China e de partea Rusiei. De asemenea, atunci SUA erau o putere economică încă dominantă. Acum SUA nu mai e o putere economică. Deci? 

Cu toate că treburile par simple, ele sunt extrem de complicate. Pierderea Ucrainei a fost de la bun început o chestiune inacceptabilă pentru Rusia. Dar și o scăpare extrem de penibilă a politicii lor externe. Revoluția portocalie a fost o chestiune impardonabilă în care încă nu știm vectorii subterani. Desigur, știm toate mișcările făcute de Nuland, dar nu cunoaștem dedesubturile acelor mișcări. Cum de-a putut Nuland să se miște liberă acolo? Cum de au apărut ca ciupercile după ploaie organizațiile sorosiste? Și, desigur, multe alte elemente între care vizitele diverșilor oficiali americani după 1990. În ciuda faptului că Ucraina era ancorată la Rusia, acele vizite au un aspect destul de ciudat și arată mult mai dubios acum, când vedem la ce au condus. E improbabil ca rușii să nu fi știut și la fel de improbabil e ca ei să nu fi reacționat. De reacționat nu au reacționat, s-a văzut. Dar de ce? Ei bine, asta e foarte dubios!

Nu o să intru pe tărâmul controverselor, astfel încât prefer să lucrez cu materialul brut, cunoscut de toată lumea. Estul Europei - ne spune teoria - este cheia controlului Heartland-ului, iar controlul Heartland-ului este cheia controlului Insulei Lumii. Așadar, prin prisma teoriei, atunci când era puternică, SUA de fapt doar amenința lumea. Făcea ce dorea, asemeni lui Baiazid care cucerea în stânga și-n dreapta, dar nu reușea să cucerească Constantinopolul. Când a bombardat absolut aberant Iugoslavia, SUA nu a făcut-o ca efect al problemelor de acolo, probleme pe care spionajul lor le generase, ci pentru a arăta tuturor că are intenția să-și adjudece Estul Europei. Prima extindere a NATO a fost mai mică deoarece strategii au considerat că o extindere masivă ar putea genera reacții nedorite. A doua extindere a fost mai mare pentru că se considera că Rusia nu poate să reacționeze. Valurile NATO au fost atent calculate, semn că teoria Anacondei n-a fost nicio clipă abandonată. URSS, ascultând cântecul de sirenă al SUA, nu a făcut altceva decât să-și ia țeapa vieții sale. Iată de ce a murit. 

Continuatorul de facto al URSS, Federația Rusă, a înțeles prin intermediul lui Putin care-i jocul. În timp ce încă la butoane se afla Elțîn, Putin - din poziția de premier - a consolidat serviciile secrete și armata. Totul într-un mod extrem de discret. Apoi a fixat anumite limite economice. Cedarea puterii lui Putin s-a făcut într-un moment critic, în care Mihail Hodorkovki se pregătise să „externalizeze” cea mai mare parte a averii Rusiei, concernul Yukos. Cei care nu știu care-a fost treaba cu Hodorkovski, trebuie să afle că dacă acesta ar fi reușit să vândă Yukos, așa cum fusese plănuit, acum Federația Rusă n-ar mai fi existat. Poate am fi avut de-a face maxim cu un stat rus limitat la zona europeană și cam atât. Așadar, ceea ce i s-a întâmplat lui Hodorkovski a fost prima linie roșie trasată de Putin. De-atunci, Putin a reușit să tragă mai multe linii roșii, ultima dintre acestea fiind Ucraina. De ce Ucraina? Pentru că Ucraina e Rusia din orice punct de vedere ai lua-o! Ucraina este nu doar parte a hinterlandului rus, ci ultima redută a estului european. Așadar, luarea Ucrainei echivalează cu un mat dat Rusiei. 

Dacă privim obiectiv situația vom constata cum, în mai multe rânduri, Rusia a cerut o remiză. Inclusiv Ucraina a fost negociată ca o remiză acceptabilă de ambele părți. Asta prin negocierea neutralității sale absolute. O Ucraină neutră ar fi putut să salveze aparențele. Ce însemna neutralitatea? Un baleiaj de putere între unii și ceilalți. A fost Kucima, apoi Iuscenko(pro Vest), apoi Ianukovici(pro Est). Lovitura de stat prin care a fost eliminat Ianukovici a fost prima încălcare a acordului de neutralitate al Ucrainei. Apoi, rând pe rând, au venit altele, culminând cu impunerea la putere a târliciului actual, un actor deviant care e incapabil să înțeleagă faptul că viața reală nu e film. Culmea, individul e atât de idiot încât a reușit să-și enerveze inclusiv stăpânii deoarece bagă prea adânc mâna în banii sosiți ca ajutoare, confundându-i cu indemnizația pentru prestația artistică. 

Ultimele tentative de normalizare a situației dinspre Rusia au fost Acordurile de la Minsk, călcate în picioare de puterea de la Kiev. Și așa a început conflictul. Am făcut o istorie puțin mai mare pentru a înțelege exact configurația și detaliile inițiale. De aceea, ceea ce trebuie înțeles este că situația este una critică pentru Rusia. De fapt nu critică, ci de-a dreptul existențială. Dar pentru ceilalți?

După cum am spus, nici SUA nu se află într-o poziție perfectă. Și-a pierdut de mult puterea de a stăpâni după bunul său plac, motiv pentru care acum își joacă ultima carte în Ucraina. Dacă va reuși să învingă prin intermediul Ucrainei, își va reveni cât de cât. Altfel va intra iremediabil pe derdelușul căderii. 

Cu toate că meciul pare jucat, situația e încâlcită. SUA e puterea degenerată, astfel încât e capabilă de orice. Este exact ca nebunul care are o armă în mână. Că e capabilă de orice, puteți vedea limpede: pentru interesul său - și strict pentru acest interes! - a băgat Europa în întuneric, a dat foc Orientului și se pregătește să detoneze bomba asiatică. Pentru a-și crește relevanța economică s-a apucat să exploateze câmpurile strategice, devenind primul producător de petrol al lumii. Arabia Saudită e infinit mai chibzuită cu resursele sale decât e acum SUA. Pentru a compensa lipsa gazelor de pe piața mondială a eliberat autorizații de exploatare care au distrus efectiv mediul în zonele locuite, transformându-le în deșerturi chimice. Pentru a-și crește relevanța pe piața circuitelor integrate au forțat producătorii principali să vină și să producă pe teritoriul SUA, în condițiile în care prețurile de acolo sunt de câteva ori mai mari, iar mâna de lucru specializată lipsește definitiv. 

Exemplele date cred că sunt suficiente pentru a înțelege că puterea degenerată nu dorește, în niciun caz, să plece în liniște de la masă. În ceea ce privește ajutorul acordat Ucrainei, așa cum am mai spus, acesta este doar un preambul. Cei 60 de miliarde de dolari pentru Ucraina au fost eliberați și cu OK-ul lui Trump. Nu știu dacă ați aflat, dar trebuie să știți că votul republicanilor a fost obținut după ce a avut loc o discuție între Trump și Mike Johnson. De ce ar fi făcut Trump asta? Desigur, pentru că a înțeles că SUA joacă la cacealma și trebuie să meargă mai departe.

Acum vine partea tehnică. De ce a dat SUA banii? Cum bine știm, poziția lor financiară nu este deloc comodă. S-au forțat însă să dea cei 60 miliarde pentru a lua ochii prostimii. În același timp au pasat legea care permite confiscarea activelor rusești. Pe Telegram v-am povestit că nu-i vorba de o sumă semnificativă, doar vreo 6.5 mld. $ uitați de ruși prin SUA. Bani care pot fi recuperați din cei aproximativ 10 mld. $ investiții americane din Rusia. Oricum am da-o, chestiunea este marginală pentru ambele părți. Nici Rusia și nici SUA nu au sughițuri pentru acele sume. Însă, totul e făcut pentru a avea un precedent. SUA a pasat acea reglementare pentru ca europenii să facă același lucru, adică să confiște cele peste 200 miliarde EUR active rusești aflate în băncile europene. Din acești bani visează americanii că-și vor recupera investiția de până acum(cca 120 mld. $) și, de asemenea, vor da de lucru industriei lor militare. Cu alte cuvinte, îi împing și mai adânc pe europeni în rahat pentru a-și reveni ei. Iar sclavii din Europa aflată sub ocupație vor executa ordinele întocmai. 

Vă voi mai semnala că Rusia e atacată acum și dinspre Armenia unde, după ce a pierdut poziția de menținere a păcii în Nagorno Karabah, i se vor face bagajele și din această țară. De asemenea, încercarea de explodare a situației în Georgia e tot un atac menit a slăbi Rusia. În paralel, americanii umblă cu coada ridicată pe la chinezi încercând să-i determine să o lase mai moale. Nu știu exact cum vor reacționa chinezii, dar de poziția lor depinde ecuația întregii probleme din regiune. Din câte știu, există la ora actuală inclusiv luptători chinezi în Ucraina, recrutați de ruși. Asta înseamnă că China și-a dat acceptul, dar la fel de bine poate fi o adormire a vigilenței rusești. 

Ceea ce trebuie să înțelegem acum este că cei șaizeci de miliarde nu înseamnă mare lucru în actuala economie a războiului. Dar, fără doar și poate, având în vedere forțarea extraordinară a SUA, e clar că suntem în fața unui război de exterminare. Sunt informații care vorbesc despre o acumulare de peste 1000 de soldați francezi în Odessa. De asemenea, Europa a accelerat livrările de arme către Ucraina. Mai mult, toate ambasadele Occidentului refuză să mai ofere servicii consulare persoanelor încorporabile. Așadar, ucrainenii rămași captivi și-au luat adio de la posibilitatea emigrării de acolo. Și, aș spune eu, nici cei care se află acum pe teritoriul Uniunii Europene nu prea cred că sunt în siguranță. Meciul, așadar, e pe față.

Nu mai e mult până la dezlănțuirea finală și sunt ferm convins că în acest conflict puterea degenerată, știind că nu mai are nimic de pierdut, se va arunca cu tot arsenalul înainte. V-am spus despre punerea pe poziție a arsenalului nuclear rus de pe submarine și de încărcarea bombardierelor strategice ale SUA. A fost doar un exercițiu, dar ar trebui să vă obișnuiți cu situația. Nu am nici cea mai mică îndoială că în scurt timp ne așteaptă un război total și final. SUA e capabilă să-l înceapă. Asta dacă nu apare vreo minune, dar de la neamul ăla degenerat nu mă mai pot aștepta la absolut nimic normal!

Necesitatea de a fi nerezonabil

Văd tot mai multe apeluri la a fi rezonabili. Spun respectivii panacotari că, da, e nasol că în alegerile care urmează să se desfășoare nu sunt personalități de calitate, că oamenii au dreptate să fie dezamăgiți, dar că trebuie să ne menținem rațiunea și să facem tot ce-i posibil astfel încât să alegem răul cel mai mic. Cică asta ar însemna să fim rezonabili.

A apărut moneda BRICS

Cred că vă iau pe nepregătite. De fapt chiar și eu am fost luat ca din oală. Dar asta nu înseamnă că lucrurile nu se mișcă. Se pare că moneda BRICS a apărut! Da, pare șocant ca așa ceva să apară peste noapte și, mai ales, fără ca membrii BRICS să fi discutat ceva despre implementarea noii paradigme. Și, cu toate acestea a apărut. 

Cum mi-am retaliat opiniile

Cineva a făcut o observație cât se poate de strictă: m-a întrebat ce înseamnă „a retalia” deoarece se tot repetă prin toate mediile. Inclusiv în articolul meu anterior, unde a fost postat comentariul amintit. Dincolo însă de observația justă a cititorului meu avem de-a face cu un simptom extrem de ciudat și deosebit de periculos.

De ce americanii vor să-i ia jucăriile lui Bibi și de ce el nu se lasă păcălit?

Să începem cu începutul. Am văzut un narativ victorios vehiculat de-a lungul și de-a latul mediei, cum că după „atacul mârșav” al Iranului întreg Occidentul s-a arătat solidar cu Israelul. Instantaneu m-am întrebat: „Unde-am mai auzit eu asta?”. M-am întrebat e un fel de-a spune pentru a explica traseul instinctului care mi-a aruncat instantaneu în față narativul americano-occidental despre „alinierea tuturor țărilor lumii împotriva Rusiei”, despre „resuscitarea NATO după ce a început conflictul” s.a.m.d.”. Vă mai amintiți? Vedeți, așa se întâmplă când faci marketing low cost după rețetă! Mai sunt unii ticăloși care își amintesc, asta în ciuda faptului că la manual spune că de amintit nu-și mai amintește nimeni! 

Bun, acum să trecem la evenimente. A atacat Iranul din senin? Desigur că răspunsul e negativ. Atacarea Ambasadei sale din Damasc a fost elementul declanșator pentru ceea ce am văzut. Și ce-am văzut a fost un spectacol care trebuie înțeles la adevărata sa dimensiune. Desigur, propaganda a început să turuie vrute și nevrute. O să vă întreb o chestie: dacă vrei cu adevărat să-ți distrugi un adversar, ataci direct sau anunți înainte? Iranul, în păstrarea unei tradiții pe care o să v-o explic imediat, a anunțat atacul cu 72 de ore înainte. Mai țineți minte momentul în care a fost ucis mișelește generalul Soleimani(cel invocat ritualic inclusiv acum, când a fost pornit atacul împotriva Israelului)? Cum a procedat Iranul? A anunțat SUA că urmează să retalieze, indicând inclusiv în ce zonă o va face. Iar când le-au dat bombele peste baza militară, bravii soldați americani abia au avut timp să se refugieze în bunker, după care mulți s-au cam dilit la propriu. Este așadar o tradiție de-a Iranienilor de a anunța atacul pentru ca cel atacat să știe exact de unde i se trage și care e cauza. Loviturile lor, din acest punct de vedere, trebuie văzute ca pe o sentință asumată și transparentă. 

Ceea ce am văzut în raport cu Israelul a fost chiar mai mult de-atât: a fost o defilare. E o iluzie să crezi că iranienii sunt atât de proști încât să creadă că, trimițând drone sau rachete balistice de generație veche, urmăresc să facă ceva cu ele. Toate au fost trimise pentru a epuiza apărarea, pentru ca Israelul să plătească fizic un cost usturător. E vorba, totuși, de 1.5 mld. $ păpați într-o noapte. „Lasă că-i tipăresc imediat” - spun unii. Ei bine, nici cu tipăritul ăsta nu mai e atât de simplu. Deja sunt mult prea mulți bani tipăriți, iar matematica le joacă feste americanilor. 

Cert este că, atât defilarea dronelor cât și rachetele balistice au avut scopul de a copleși apărarea israeliană și a aliaților acestei țări, făcându-i să se plătească un preț asimetric, de peste 12 ori mai mare decât costul estimat al armelor de atac iraniene. Vă imaginați că pentru a da jos o dronă-„Mobra” de maxim 5000 EUR, au fost ridicate avioane F-35 care au tras cu muniție de cel puțin 200 de ori mai scumpă? Parcă am retrăi la o scară mai mare nebunia crizei baloanelor meteorologice. 

De asemenea, punctele cheie unde trebuia să se vadă răzbunarea au fost atinse cu rachete de nouă generație. Este vorba de sediul secret de unde s-a proiectat operațiunea de bombardare a Ambasadei din Damasc și de baza aeriană de unde au decolat avioanele. În ciuda propagandei, țintele au fost atinse fără probleme și cu o precizie demnă de invidiat.

Iată momentul în care ne aflăm acum. Ce am mai văzut? Oarece declarații belicoase ale Israelului și două întruniri ale Consiliului de Război în care au fost disensiuni serioase în ceea ce privește răspunsul care ar trebui dat. După prima întâlnire se stabilise că urmează să se atace Iranul, dar în urma discuțiilor cu Biden operațiunile s-au stopat. Acesta este momentul cheie. De ce s-ar fi opus SUA? Nu pare ciudat?

De fapt nu e deloc ciudat, iar aici avem de-a face cu negocieri diplomatice ascunse. SUA, din punct de vedere geopolitic, are o problemă majoră: Europa. Deteriorarea masivă a nivelului de trai din Europa, picajul economic și gravele probleme interne riscă să explodeze. SUA, pentru a nu pierde Europa din mâini, trebuie să găsească urgent o sursă de energie care să livreze, chiar și la nivel de avarie, surse primare de energie. Rusia e scoasă din calcul nu doar ca efect a politicii legate de războiul din Ucraina ci și din cauză că rușii nu vor să mai investească în elemente de infrastructură pentru Europa. S-au reîntors la paradigma sovietică de vânzare de la granițele proprii sau prin proxy-uri energetice(vezi Turcia). Doar că SUA nu poate permite achiziții directe din Rusia deoarece i-ar pica întreaga retorică a sancțiunilor. 

După cum limpede puteți remarca, întreaga politică de până acum pentru Europa a fost un eșec de la cap la coadă. Iar asta se vede din ce în ce mai clar în exacerbarea sentimentului anti-american de pe Continent. Nu trebuie să fii mare expert pentru a realiza că întreg narativul susținut de SUA e picat. Lumea s-a săturat de americani ca de mere acre. De aceea, găsirea unei soluții e stringentă. Și cum Rusia nu e o soluție, singura variantă care le-a rămas americanilor în buzunar este ... Iranul. Există informații certe despre deschiderile portițelor diplomatice pentru discuții cu Iranul. Practic, prin anularea restricțiilor, SUA ar putea elibera către Europa un val de hidrocarburi ieftine care ar petici cât de cât structura energetică a Bătrânului Continent. Presimt că vă veți întreba instantaneu dacă nu cumva prin asta Iranul trădează Rusia. Evident că răspunsul e negativ. 

Cele mai mari investiții din zona hidrocarburilor iraniene sunt rusești. De altfel, deschiderea Iranului este o oportunitate teribilă inclusiv pentru Rusia. Motivul e cât se poate de simplu și ține de zilele  numărate ale lui Erdogan. Fără o succesiune certă și fără o personalitate puternică menită a prelua puterea din mâinile sultanului pentru a duce proiectul mai departe, întreaga politică a Turciei din ultima perioadă pare sortită eșecului. Investițiile americane în zona cârtițelor par va fi dat roade și, de aceea, Rusia este obligată să găsească alternative la Turcia. Iranul poate juca, în scurt timp, rolul de hub energetic dorit de Turcia.Mai mult, o eventuală conductă spre Europa nu are cum să treacă decât prin Siria fiind, se asemenea, controlată de Rusia. Cu alte cuvinte, Rusia are tot interesul ca Iranul să devină un hub energetic pentru Europa deoarece în acest fel poate influența direct atât Europa cât și Turcia. Fără suplimentările dinspre Rusia, Iranul singur nu poate oferi necesarul de energie și, de aceea, prin politici soft, rușii pot avea în continuare controlul. 

Cum bine observați, proxy-ul iranian convine ambelor părți. De aceea Bibi a fost oprit prin intermediul unei retorici imperative. Pentru SUA un război deschis Israel-Iran e un dezastru total deoarece nu-i pot face față. Iranul poate spulbera toate bazele militare americane și-i poate arunca pe americani în coada clasamentului puterii mondiale. Nu mai vorbesc despre consecințele tragice ale prăbușirii prețului petrolului, care pot conduce la colaps societatea Occidentală în întregul său. 

Însă o asemenea înțelegere ar fi un dezastru pentru Bibi. Un Iran cu bilet de voie pentru piața Occidentală înseamnă o răsturnare de situație cu consecințe catastrofale pentru el. Nu doar că se prăbușește, dar întreaga sa politică va fi sfâșiată de furia publică unde „investițiile” lui Soros se văd cât se poate de limpede. De aceea Netaniahu nu va închide conflictul. De altfel, prin prisma negocierilor despre care vă vorbeam, puteți înțelege și logica bombardării Ambasadei Iranului din  Damasc. Israelul actual își dorește cu disperare menținerea Iranului în conflict pentru a nu se putea semna o înțelegere SUA/Europa-Iran. Iată și de ce a fost nevoie de un al doilea Consiliu de Război în care să se decidă același lucru.

Este foarte interesant și modul în care Israelul va alege să atace Iranul. Pentru a se ajunge pe un drum fără întoarcere, Netaniahu va merge pe o cale radicală, reprezentată de bombardarea elementelor critice ale programului atomic iranian. Cu toate că acțiunea va conduce la un adevărat dezastru, e singurul as în mâna lui Netaniahu care poate face ca drumul pe care o vor lua evenimentele să fie unul fără întoarcere.

Probabil vă dați seama că, luând o asemenea decizie, Netaniahu se comportă ca un nebun. Credința sa este aceea că Iranul nu e chiar atât de puternic și că va fi învins de Israel împreună cu SUA. Doar că SUA nu poate să se alăture Israelului deoarece astfel ar obține o alianță Rusia-China-Iran, care va spulbera SUA din Orient. De fapt, problema lui Netaniahu este aceea că acum e un animal încolțit. Lupta fără succes împotriva Hamas, genocidul săvârșit și problemele generate de invadarea Gazei sunt pietre de moară legate de gâtul său. Nu-i puțin lucru să ai două trasee importante închise pentru oamenii de afaceri israelieni sau pentru cei care transportă în numele Israelului. Situația e din ce în ce mai complicată și, colac peste pupăză, de rezolvarea unei asemenea ecuații nerezolvabile depinde libertatea lui Netaniahu. El știe că orice scenariu care pune capăt conflictului de acolo se va lăsa cu intrarea sa în pușcărie. Treburile sunt coapte, dosarele sunt pe rol și-l așteaptă răbdătoare. Iată așadar sursa nebuniei lui Netaniahu, cea care-l face să se comporte asemenea unui animal hăituit. Intrând într-o situație infinit mai complexă decât cea curentă îi conferă lui Netaniahu o certitudine că va scăpa sau, dacă nu, că își va amâna mult timp de-acum înainte problemele complicate pe care le are. 

De partea cealaltă, actuala Administrație de la Casa Albă știe că trebuie să rezolve cu celeritate problema iraniană deoarece Trump nu va semna în veci o asemenea înțelegere, preferând mai degrabă să-i arunce pe europeni direct la cerșit la poarta lui Putin. Politica lui Trump - sau a conservatorilor tradiționali americani - va fi aceea de renunțare la NATO și, automat, la fantasmagoria NATO-socialistă europeană în favoarea AUKUS și, eventual, a integrării Japoniei și Coreei de Sud în această nouă organizație militară. Interesul este justificat de mutarea centrului de greutate al lumii în Asia, ceea ce face Europa absolut irelevantă. 

Până atunci însă ne vom concentra privirile către viitoarea mișcare a Israelului. Va fi lăsat Bibi fără jucării sau va reuși să le fure și să ia prin surprindere toată lumea prin deschiderea Pandorei iraniene? Asta e întrebarea critică a momentului! 

Orientul a luat foc

Iranul a ripostat după ce ambasada sa din Damasc a fost bombardată de către israelieni. Mișcarea Iranului rimează însă teribil cu începutul conflictului din Ucraina. 

Fantasma chip-urilor americane

Am promis să vă vorbesc despre industria americană a chip-urilor. După cum probabil știți, Administrația Biden a început să arunce cu bani pentru dezvoltarea acestei industrii pe teritoriul american. Afirmația pe care am făcut-o a fost că întreaga așa-zisa investiție nu-s decât bani care se vor dovedi pierduți.