joi, 4 noiembrie 2010

QE2.0 si marea dislocare


Este cât se poate de clar că americanii par a fi luat-o razna. Anunţarea noii runde de injecţii de lichiditate poate părea pentru oricine un lucru nebunesc. Şi aceasta în condiţiile în care mulţi erau ferm convinşi că s-au cam încheiat socotelile cu această criză deoarece SUA se menţine pe creştere economică. La prima vedere cam aşa e dar, văzând disperarea politicienilor şi a factorilor cheie de peste Ocean avem toate motivele să credem că, mai degrabă, creşterea economică raportată stă pe fundamente precare.

Motivul pentru care FED se apucă să cumpere bonduri emise de Trezoreria SUA e cât se poate de simplu: nu mai are alte unelte de luptă cu criza. După ce au scăzut dobânda de intervenţie la cote greu de imaginat în urmă cu câţiva ani, singurul instrument de intervenţie a rămas fabricarea de bani. Mai mult, mişcarea pe care o încep astăzi, are în spate un calcul controversat făcut de FED: fiecare cumpărare de bonduri în valoare de 500 mld. dolari are acelaşi efect stimulativ ca scăderea dobânzii cu jumătate de punct. Hmmm. Destul de dubios. Şi, pentru a sublinia fundamentele acestui calcul au anunţat şi suma pe care o vor pune la bătaie: 600 mld. dolari întinşi pe o perioadă de opt luni. În condiţiile în care dolarii realmente băltesc în SUA, inundarea cu noi pachete de bani proaspăt tipărite nu văd de ce ar avea un alt efect. Mai degrabă cred că este vorba de altceva, mult mai iraţional: nu ştiu de ce am impresia că prin mediile rarefiate din SUA persistă credinţa că destinaţia finală a banilor tipăriţi ar fi undeva peste graniţele ţării. Probabil respectivii băieţi îşi imaginează că banii, odată exilaţi nu mai au niciun motiv să se mai întoarcă.

În timp ce cea mai mare economie a lumii încă se zbate în pseudo scăderi ale dobânzii, lumea emergentă merge într-un sens contrar. Astfel, China a crescut dobânda de intervenţie şi a limitat drastic sumele pe care băncile le pot împrumuta. Despre situaţia creditelor chineze am mai discutat; este greu de făcut o estimare, însă cred că e clar pentru toată lumea că situaţia nu este roz. Frâna pe care o pun acum autorităţile chineze este menită a stopa frenezia imobiliară(personal cred că în acest domeniu lucrurile se vor termina prost) şi, în acelaşi timp, pentru optimizarea investiţiilor industriale apărute ca ciupercile după ploaie. Este clar că nu mai are sens să faci fabrici atâta timp cât o groază de facilităţi produc la jumătate de capacitate sau unele încă se zbat "să se nască". 

Exemplul Chinei a fost urmat îndeaproape de India care pare a se confrunta cu ameninţări similare din cauza creşterii bruşte a cererii care a avut ca efect o creştere generalizată a preţurilor. Înăsprirea politicii monetare este menită a calma tendinţele inflaţioniste care se manifestă din ce în ce mai pregnant. Practic, decizii similare au luat cam toate economiile asiatice(cu excepţia Japoniei). De asemenea, Australia care este legată ombilical de Asia a ridicat preventiv dobânda la 4.75%.

Cu toate că par a merge în sens contrar, economiile lumii au, în final, acelaşi ţel: trecerea cât mai rapidă peste criză. Fenomenul care se observă este acela că fiecare a început să se preocupe de propria ogradă, ignorându-i pe ceilalţi. În general asemenea comportamente degenerează în războaie comerciale sau, aşa cum am văzut nu cu mult timp în urmă, în războaie ale monedelor. Refuzul de a creşte al economiei SUA(e greu de înţeles dacă într-adevăr mai are potenţial de creştere) precum şi accelerarea uneori nebunească din zonele emergente reprezintă două extreme ale unei lumi profund dezechilibrate. De obicei, atunci când diferenţele sunt atât de mari, apar ciocniri între civilizaţii generate de "modul diferit de a privi lumea". Şi, în cele din urmă, se ajunge la o nouă paradigmă. Dar cred că pentru moment nu este cazul să mergem atât de mult înainte cu anticipaţia.

9 comentarii:

  1. Obisnuinta de a face crestere economica prin vesnica stimulare a consumului i-a adus aici. Fac asta de vreo 20 de ani, stimuland cumpararea pe credit, tot mai diversificat.

    Banii pe care ii arunca pe piata nu au cum sa mai aibe efect in afara de specula pe bursa sau crearea de alte bule.

    Fie nu mai au alte idei, fie nu vor sa accepte ca modelul promovat pana acum i-a adus aici.

    Analizele tale sunt mereu la fix, mult peste ceea ce pot eu la ora actuala. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mda. Gata si alegerile, republicanii in avantaj, se pare ca teaparty-urile isi fac efectul. Nea helicopter Ben ne-a mai promis 600 miliarde pentru urmatoarele luni. Aurul a tresarit nitzel. Asteptam sa vedem ce se intampla si pe 11 noiembrie sau pe 7 decembrie. Probabil nimic.. :)

    China poate ridica dobanzile, pentru ca are cu ce sa-si acopere gaurile. US nu mai poate face figura lui Volcker din anii 80 ca sa salveze dolarul. De data asta au datorii infinit mai mari ca atunci si ar intra pur si simplu in faliment. Pana la urma alegerea e simpla: print or broke. Se pare ca au ales prima varianta.. ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Trei mici observaţii. Prima: nu poţi rezolva o criză până nu-i cunoşti natura. Eu, unul, n-am văzut până acum o explicaţie satisfăcătoare, care să integreze într-un tot cât de cât coerent multiplele aspecte ale crizei, pentru că nu toate decurg unele din altele. A doua observaţie: depinde nu doar câţi bani dai, ci şi cui dai. Dacă dai bani unor bănci care se aşează acum cu curu' pe ei, iar puterea de cumpărare a marii majorităţi a populaţiei scade, adesea dramatic, la dracu te mai apuci de stimulat economia. Vei obţine fix nimic! A treia observaţie: când renunţi de bună-voie la majoritatea capacităţilor de producţie de bunuri industriale şi de consum, de unde vrei noi locuri de muncă? În servicii? Păi ca să cumpere cineva servicii, trebuie să aibă bani. Iar banii nu-s la el, sunt la bancă. Şi intrăm în vechiul cerc vicios.
    Şi încă ceva: nu, nici aurul nu rezolvă problemele. Cel mult le complică.
    Acum mă gândesc că americanilor le lipsesc un băsescu-boc şi-un Isărescu, că dacă-i aveau s-ar fi scos până acum!

    RăspundețiȘtergere
  4. + programul anterior de reinvestire a ceea ce a ramas din MBS-uri , estimativ dupa NY FED undeva $250-$300 miliarde pentru perioada similara, in total de la $850 la $900 miliarde...

    De notat ca in ambele cazuri federalii vor face achizitiile prin licitatii, evitand cumpararile de pe piata secundara...

    God help us all...

    RăspundețiȘtergere
  5. Mie mi se pare ca lectia celor 1.8T aruncate deja in piata din 2008 este semnificativa. Efectul a fost sustinerea unor preturi si... cam atat!
    Efectul QE2 ma astept sa fie similar dar avand in vedere ca suma e 1/3 (hai 1/2 daca punem toate achizitiile), de o magnitudine mai mica.

    In ce priveste evolutia viitoare, ochii atintiti acum spre US permit jocuri foarte interesante in EU! (vezi degradarea situatiei purcelusilor si cresterea Euribor 3m).
    Ne asteapta vremuri interesante cu regii si actori de Oscar:)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Dan: "nu ştiu de ce am impresia că prin mediile rarefiate din SUA persistă credinţa că destinaţia finală a banilor tipăriţi ar fi undeva peste graniţele ţării. Probabil respectivii băieţi îşi imaginează că banii, odată exilaţi nu mai au niciun motiv să se mai întoarcă." - chiar asa e, daca te uiti la deficitul comercial al US chiar asta reiese: cumpara produse chinezesti cu bani tipariti, care nu se mai intorc decit intr-o mica masura in cumpararea unor produse/servicii americane

    @Constantin Gheorghe: Din ce in ce mai mult cred ca traversam o revolutie. Asa cum cei care au facut revolutia industriala nu au inteles atunci ce se intimpla, ci istoricii au lamurit dupa vreo 20 de ani. (Si alte revolutii, care nu sunt elucidate nici dupa 20 de ani)

    RăspundețiȘtergere
  7. eu deja m-am convins ca regulile sunt stabilite de cei puternici si SUA conform multor predictii facute de oameni in cunostiinta de cauza va conduce lumea inca multe decade de-acuma incolo, asa ca poate ar trebui sa ne obisnuim cu ideea ca americanii vor tot face lucruri impotriva firii si vor dicta directiile pentru un singur motiv, ca pot. Si poate ca ar trebui sa nu ne mai miram atata de treaba asta ca ei nu sunt proshti, fundamente precare sau nu, polita o vor plati cei slabi intotdeauna, au ei mecanisme bine gandite pentru asta, vezi FMI si alte inventii din astea, si ei vor fi singurii din lume care vor tipari in continuare bani cand vor vrea si cat vor vrea urmand ca restu sa inghita in sec si sa se conformeze, adica sa plateasca dobanzi pentru bani tipariti de ei. Spuneti-mi cine isi permite sa se ia in dinti cu ei ? la armata care o au ? cine ? China ? eu zic ca nimeni mult de-acu incolo.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu sunt economist si e foarte posibil sa gresesc . Astea fiind spuse, ce cred eu despre subiect :

    US incearca sa devalorizeze dolarul pentru a forta China sa decupleze yuan-ul de dolar.

    Din n cauze, nu pot impune bariere comerciale, cel putin momentan si probabil asta e metoda pe care au gasit-o potrivita.

    Alta explicatie nu vad, avand in vedere ca bancile americane au suficienti bani pentru a da imprumuturi dar nu au clienti pentru credite, din cauza supra indatorarii, deja, a populatiei.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)