miercuri, 31 iulie 2013

Privatizarea statului slab

Anii 90 s-au remarcat prin puzderia de think tank-uri finanțate de Departamentul de Stat al SUA. În mare parte, aceste instituții semi-deschise aveau ca scop creionarea viitorului politicii americane și stabilirea pașilor care trebuie urmați pentru menținerea supremației imperiului american. Din aceste organizații își trag rădăcinile toate marile direcții ale politicii actuale.

În negura acelor ani, un think tank obscur a propus alternativa armatei private. Atât istoria cât și contemporaneitatea cunosc noțiunea de mercenari, așa-numitele „armate de adunătură”. Compuse din grupuri eterogene de indivizi plătiți pentru a se bate, armatele de mercenari au reprezentat întotdeauna alternative luate în calcul atât de state dornice de a-și proteja cetățenii cât și de dictatori prea nebuni pentru a putea avea încredere în structurile țărilor pe care le stăpâneau.

luni, 29 iulie 2013

1 an de la lovitura de stat

Astăzi se împlinește un an de la cea mai crâncenă lovitură de stat instrumentată în România. Data de 29 iulie va fi una neagră în istorie, aceasta, desigur, dacă va mai exista o istorie a României. Nu sunt vorbe bombastice, nu sunt ipoteze ci realități.

Pe 29 iulie, 90% dintre participanții la Referendumul de suspendare al președintelui au votat pentru suspendarea acestuia. A fost cel mai radical vot de la Revoluție. Cu toate acestea, un mix compus din instituții subordonate, politicieni iresponsabili și manipulare au făcut posibilă trecerea României de la  independență la vasalitate.

vineri, 19 iulie 2013

Boala sanatatii

Sănătatea este un domeniu de maxim interes public. Nu cred că există cineva care s-ar opune dezvoltării sale, a cercetărilor pentru îmbunătățirea vieții. Însă, cum bine știm, „drumul spre iad e pavat cu bune intenții” și, din nefericire, în acest domeniu bunele intenții par a fi culminat cu instaurarea haosului.

Dacă am face o radiografie a cheltuielilor pentru sănătate am observa cum nota de plată a crescut geometric de-a lungul timpului. S-a îmbunătățit oare condiția pacienților? S-au făcut progrese revoluționare astfel încât costurile mai mari să fie justificate de o condiție mai bună a sănătății oamenilor? Depinde cum privim statisticile. Dacă ne vom uita doar la speranța de viață putem spune că lucrurile arată ceva îmbunătățiri. Dacă însă vom studia evoluția incidenței bolilor cronice vom înțelege dezastrul în care ne scufundăm. Într-adevăr, trăim mai mult, dar trăim cu boli severe cărora medicina actuală le tratează doar efectele.

marți, 16 iulie 2013

Nișe profitabile

În urmă cu un an niște tineri „lansau la apă” un concept efectiv revoluționar. O placa „all in one” la un preț derizoriu. Raspberry Pi este numele găselniței pe care o consider una dintre marile realizări ale anului trecut. Practic, pentru o sumă infimă(25 -35$, în funcție de variantă) ai baza pentru a-ți dezvolta un computer cât se poate de OK. 

Dacă m-aș apuca să dezvolt domeniile în care micuța placă și-a dovedit utilitatea aș depăși ca întindere ceea ce a produs acest blog până acum. Desigur, un sistem bazat pe Raspberry Pi nu are puterea de procesare a unui desktop; nici măcar a unui netbook. A pune discuția în acești termeni nu este însă productiv. Plăcuța englezilor are suficientă putere pentru a-și face treaba. Iar ceea ce s-a realizat până acum cu ea demonstrează că încă nu și-a atins limitele. 

vineri, 12 iulie 2013

Bomba din gradina

Cei care-mi citesc blogul de mai multă vreme știu că în nenumărate rânduri am vorbit despre neregulile contabile din gospodăria marilor bănci internaționale. Interesant este faptul că autoritățile au trecut cu ușurință peste aceste detalii nesemnificative, preferând să „decarteze” bănuți ori de câte ori, chipurile, nevoile economiei o cereau. Iar nevoile se dovedeau a fi din ce în ce mai mari, crescând precum Făt Frumos.

Dacă stai să judeci o bancă după datele publice aproape că ai impresia că te afli în ingrata situație de a certifica moralitatea unei călugărițe aflată aproape de sfințenie. Cifrele publice sunt atât de caste încât te întrebi ce-o avea lumea cu aceste instituții. Doar din când în când mai apar evenimente neplăcute care umbresc imaginea acestor „rezervoare de moralitate”. Parafrazându-l pe-un neica nimeni de la noi, dacă n-ar fi informații despre „mai o manipulare, mai un bailout, mai un hăhăhă”, cred am fi tentați să mergem pe la marile instituții financiare mondiale precum enoriașii în pelerinaj.

marți, 9 iulie 2013

Iluzia securității

Mega scandalul creat de Snowden este pe cale să se stingă. Chiar dacă prin media mai apar articole sporadice, chiar dacă activiști ai libertăților omului se chinuie să mențină informațiile în prim-plan, lucrurile sunt pe cale să se tranșeze. Și aceasta într-o liniște suspectă.

Dacă pentru fondatorul WikiLeaks viața continuă uniform în sediul ambasadei Ecuadorului din Londra, în jurul lui Snowden lațul se strânge pe zi ce trece. Șederea sa în zona de tranzit a aeroportului Sheremetyevo este din ce în ce mai nesigură pe măsură ce autoritățile ruse devin din ce în ce mai nerăbdătoare să scape de incomodul transfug.

vineri, 5 iulie 2013

Dupa primavara incinsa urmeaza vara in flacari(IV)

Iată-ne ajunși la ultimul episod al acestui scurt periplu oriental. Este timpul să prezentăm ultimul element dintre cele selectate și să tragem o concluzie. Chiar dacă ar trebui să analizăm mult mai multe aspecte prefer să ne oprim aici, cu posibilitatea de a aduce în viitor adăugirile necesare sub forma altor episoade.

Turcia este de ceva vreme în centrul atenției. Atât performanțele economice ale lui Erdogan cât și excentricitățile sale politice au contribuit din plin la mediatizarea țării. Dacă din punct de vedere economic lucrurile sunt cât se poate de clare, poate că ar fi interesant să zăbovim puțin în zona politică, mai ales că acolo își au izvorul recentele incidente de stradă.

joi, 4 iulie 2013

După primăvara încinsă urmează vara în flăcări(III)

Dat fiind faptul că am vorbit despre Liban, e momentul să dezvăluim un alt element al puzzle-ului, anume Siria. Faptul că acum țara se află în mijlocul unor evenimente explozive are un sens cât se poate de logic. Și, după cum vom vedea în continuare, precedentul libanez urmează să fie folosit din plin în Siria.

Pentru mulți, liniștea care a domnit până acum acolo e de neexplicat. Dacă în restul țărilor din regiune am avut confruntări între fracțiuni, răzbunări și inflamări „iremediabile”, Siria a fost o oază de liniște.O dinastie dictatorială „progresistă” începută de bătrânul Hafez și continuată de Bashar. 

marți, 2 iulie 2013

După primăvara încinsă urmează vara în flăcări(II)

Dacă ieri ne-am ocupat de Egipt și violențele sale începute la momentul potrivit, cred că e timpul să vedem cine a inspirat mișcările zonei. Cu toate că pare incredibil, metodele de agitare a Orientului au fost experimentate de-a lungul timpului, s-au făcut măsurători și s-a reușit un avans gigantic în ceea ce privește capacitatea de manipulare și influențare. Chiar dacă nimeni nu o recunoaște, playground-ul pentru ceea ce se petrece acum în Orient a fost Libanul. 

O țară mică pe care o străbați în câteva ore, despre a cărei creație Nassim Taleb spunea foarte sugestiv că „e remarcabil cât de repede și cât de eficient poți construi o naționalitate cu un steag, câteva discursuri și un imn național”. Dincolo însă de artificiala „națiune” de azi, avem un mix de locuitori care de aproape două milenii conviețuiesc fără probleme deosebite, fără fricțiuni „sistemice”, fiind(la o primă vedere) mult mai interesați de comerț decât de politică sau religie.

luni, 1 iulie 2013

După primăvara încinsă urmează vara în flacari(I)

Cei care-și imaginau că Primăvara Arabă a fost doar un fenomen meteoric prin intermediul căruia statele și-au reclamat dreptul la democrație s-au înșelat amarnic. De altfel, încă de la izbucnirea evenimentelor vă spuneam că dictaturile trecutului se vor dovedi a fi fost mult mai dulci decât democrațiile viitorului.

Într-adevăr, n-a durat mult până când oamenii au revenit pe străzi. Dictatura democratică a lui Morsi pare a se apropia de sfârșit, exact așa cum fusese calculat. Mulți n-ar fi crezut că protestele vor reveni atât de rapid după debarcarea lui Mubarak. Alegerea lui Morsi, democratică în esență, i-a făcut pe unii să creadă că lucrurile s-au tranșat acolo. Desigur, aceasta era viziunea răspândită de agenturile de PR, realitatea și pașii următori cunoscându-se doar în spatele scenei.