miercuri, 30 martie 2016

Aşa merg lucrurile

Ahmed a venit în Europa acum treizeci de ani. S-a stabilit la o periferie a Bruxelles-ului. A muncit din greu pentru a putea să-şi aducă familia pe „Tărâmul Făgăduinţei”. Dar a reuşit. După patru ani de muncă, el împreună cu soţia şi  copiii erau în sfârşit salvaţi. Bani n-aveau, dar perspectivele păreau mari în această lume a păcii.

Zilele treceau pentru Ahmed. N-o ducea grozav. Cinci suflete locuiau într-un studio improvizat undeva, la ultimul etaj al unui imobil vechi. Era tot ce-şi puteau permite. Şi, între timp,a apărut un nou membru: Aahil.

miercuri, 23 martie 2016

Punct si de la capat

La începutul anului trecut, o revistă de doi bani din Franţa - Charlie Hebdo - era atacată în timpul unei şedinţe de redacţie. Victimele au fost hăcuite ziua-n amiaza mare de „fundamentalişti” dotaţi cu arme de asalt VZ 58 de provenienţă ... Cehoslvacă. Pentru a spori penibilul situaţiei, ar mai trebui adăugat că redacţia revistei era păzită.

Vreo nouă luni mai târziu, alt atentat în aceeaşi penibilă Franţă. De data aceasta de amploare, cu victime multe, cu luări de ostatici s.a.m.d. Titluri bombastice: „Franţa sub asalt”, „Parisul în teroare”, „Civilizaţia în pericol” s.a.m.d. Vine bomba: o manifestaţie de amploare împotriva terorismului la care participă peste patruzeci de şefi de stat. E bombă! Televiziunile prezintă imagini sfâşietoare, cu marele cortegiu. Una dintre ele am ataşat-o acestui articol. Desigur, pe cea de jos n-a dat-o nimeni întrucât televiziunile transmiteau numai din faţă. A se înţelege că ultima remarcă era strict pentru descreţirea frunţilor.

luni, 7 martie 2016

A cui este România?

În urmă cu două săptămâni, ambasadorul SUA la Bucureşti, într-o sesiune publică de webchat, răspundea astfel unei fantome care-l întreba despre executarea trustului Intact: „ANAF doar a acţionat pentru a pune în aplicare o hotărâre judecătoreasca definitivă emisă de mult timp de recuperare a unor bunuri obţinute prin acte de corupţie şi furate de la poporul român”.

Cred că ştie toată lumea de ce spun că ambasadorul vorbea cu o fantomă. Cel care-i punea întrebarea folosea o poză de profil a unui italian ucis la Cairo, iar celebritatea i-a venit de la respectiva întrebare. Nu m-ar mira ca, peste ceva vreme să se dovedească faptul că respectivul profil era în realitate unul fals, făcut pe genunchi într-unul din birourile Ambasadei SUA.