O veste bună și una proastă? Două vești bune sau două proaste?

Depinde cum privim lucrurile.

Știrea în sine este următoarea: Marea Britanie a înființat, pe șest, o organizație militară paralelă a NATO. Alianța respectivă este formată din: Marea Britanie, Suedia, Danemarca, Finlanda, Polonia și Olanda. Ce fac englezii aici? O alianță post-NATO care să se transforme într-un scut pentru ei în raport cu Rusia(că aia e problema care-i doare cel mai rău pe măsură ce nebunia din Ucraina se apropie de sfârșit). În același timp, organizația este o detonare pe față a inițiativei europene de reînarmare.

Fără doar și poate, întâlnirea ultra-secretă a avut loc deoarece Anglia miroase că NATO urmează să fie desființat. Țările au fost alese „pe sprânceană” pentru a asigura Angliei un scut. Știu bine că au călcat-o grav și, ca de fiecare dată, se ascund în spatele unei perdele de fum.

Unii vor vedea alianța menționată inclusiv ca pe o sfidare pe față a Franței și a aliaților săi europeni. Doar că nu e așa. Englezii, de fapt, observă că UE se scufundă. În ceea ce-l privește pe Macron, e cât se poate de clar că sistemul său de putere deja e sleit. Aberația juridică pe care a comis-o împotriva lui Marine Le Pen este ultima zbatere de putere a sa și a regimului său. Realitatea din Franța este una neliniștitoare: sistemul tradițional de putere e în prăbușire accelerată și doar o „nouă republică” ar mai putea salva ceva. Însă asta presupune o revoluție, o nouă paradigmă statală și o reluare de ascensiune. E posibil? O revoluție în sensul tradițional al termenului, nu! Franța deja e o adunătură de vectori ideatici haotici, imposibil de coagulat în ceva coerent. Mai degrabă e probabilă o răzmeriță care să arunce totul în haos. Fără direcție și fără perspectivă.

Germania? Nu mai are mult și ajunge exact în setupul „Republicii de la Weimar”. Adică o construcție în care sărăcirea accelerată poate genera orice. Inclusiv un nou Hitler.

Iată cei doi vectori care reprezintă stâlpul de putere din Europa. Privindu-i așa cum sunt, înțelegem care-i viitorul. Implozia monedei unice e pe cale să genereze un haos greu de descris. Tarifele lui Trump sunt exact ca bățul de chibrit pe care-l aprinzi în magazia cu praf de pușcă: o faci deoarece nu vezi pe unde calci din pricina întunericului și, în clipa imediat următoare, constați cu perplexitate că nu reușești să vezi din cauza luminii excesive. Asta se întâmplă acum în Europa.

Mișcarea englezilor este una pragmatică, luată în avans pentru a contrabalansa vidul de putere pe care-l va produce desființarea NATO. Care, nu mai am nicio îndoială că se va produce. Chiar mai repede decât ne imaginăm.

Ce rămâne în urmă? O lume abulică, în căutarea unui sens.

Care-i vestea bună și care e cea proastă? În esență, dărâmarea unei lumi nedrepte e o veste bună. Doar că aceasta vine la pachet cu haos, dezastre, suferință ceea ce e trist. Însă, din momentul în care se va întâmpla, vom ști că lumea e diferită față de ceea ce credeau cei mulți. Astfel unii vor avea șansa ieșirii din Matrix în timp ce, cei mai mulți, se vor înghesui pentru a prinde loc într-un Matrix mult mai tiranic.

Trump nu va fi pedepsit. El e pedeapsa!

După ce Trump a detonat bomba tarifelor vamale, au apărut experții în taxe și tarife, așa cum apar ciupercile după ploaie. Citind opiniile care circulă mă pufnește râsul întrucât, în majoritatea lor, cei care le exprimă nu au habar despre lucrurile asupra cărora se pronunță. Iată de ce, pentru a calma spiritele, o să facem în cele ce urmează o scurtă trecere în revistă a absolut tuturor fenomenelor pe care le-am văzut în politica americană, dând explicații logice în locul aberațiilor pe care le enunță toți neaveniții transformați în „analiști”, „experți”, „comentatori” etc.

România ca „sandbox” al terorii globaliste

În 2012 se desfășura la București Congresul PPE. Mulți deja au uitat evenimentul. La momentul organizării sale în general n-a fost perceput la adevărata sa valoare. Partidul Popularilor Europeni este un partid eurocratic prin excelență, o construcție politică de tip globalist-agresiv, pe care o consider aproape teroristă. În acest PPE își au rădăcinile toți radicalii pe care-i întâlnim acum ca factori de presiune prin toate instituțiile birocratice din Europa(și nu numai!).

Captivi în războaiele trecutului

„Hai, de ce nu spui?”, „Spui tu ceva, dar nu esențialul!”, „Te învârți în jurul cozii, ți-e frică să spui adevărul!”, „Și tu ești tot opoziție controlată!”, „N-ai habar de nimic!”, „Dar de ce nu spui de ăia și de ăilalți? Ți-e frică sau ești cumpărat?”. Cam așa arată criticile pe care le primesc cel mai des. În cea mai mare parte, acestea sunt primite din partea unor viteji carte-s cuprinși de sentimente revanșarde deoarece cred în anonimitatea lor din spatele tastaturii. Semn de prostie, doar am demonstrat de atâtea ori că așa ceva nu există. 

Fronturile statului subteran

Am destule pentru azi, astfel încât vă spun de la început să vă luați o pauză de vreo 20 de minute pentru a digera cele pe care le vom discuta în continuare. Așadar, dacă vă voi spune că „Pacea e Război” veți înțelege în ce scenariu ne aflăm? Sunt câțiva factori care ne vor da lumea peste cap, dar apariția lor nu e deloc întâmplătoare. Mai mult, aș spune că istoria e cea care ne arată că nebunia și prostia sunt ultimele monezi de schimb ale imperiilor. De aceea e necesar să le introducem  în ecuație.

Să scoatem absurdul în afara legii

Vreau să mă pronunț cât se poate de clar încă de la începutul articolului: indiferent cine va câștiga alegerile prezidențiale - dacă s-or organiza până la urmă - respectiva persoană nu are nici pic de legitimitate, iar alegerile ar trebui anulate și revenit la normalitate, adică la desfășurarea turului 2 de scrutin al alegerilor din decembrie. Este singura șansă de întoarcere la bun simț. Nu există absolut niciun fundament pentru recunoașterea actualelor alegeri!

Pe ce lume trăim? (III)

Iată că ne-a mai rămas un singur punct de acoperit din micul nostru serial: ceea ce urmează să se întâmple. Cumva, e o luptă crâncenă, dar care nu e război decât dacă treburile scapă de sub control. Războiul poate apărea strict accidental și doar dacă rudimentarii sunt lăsați să-și facă de cap. Însă, așa cum vom vedea, opțiunile acestora sunt limitate de corsetul economic al noii lumi.